De la subprime la recesiune, economia lumii traieste cea mai grava criza din 1929

Economia mondială se confruntă cu cea mai gravă criză economică şi financiară de la Marea Depresiune, de acum 80 de ani, iar guvernele fac eforturi masive ca să susţină pieţele, în contextul în care marile economii ale lumii au intrat în recesiune.rnrnTurbulenţele de pe pieţele financiare mondiale au început în vara lui 2007 când au fost suspendate de la tranzacţionare titlurile a două fonduri de investiţii ale băncii franceze BNP Paribas, din cauza acumulării de credite neperformante. rnrnÎmprumuturile cu probleme făceau parte din categoria aşa numitelor produse “subprime”, prin care băncile acceptau să dea credite în schimbul unor garanţii minime. Băncile americane împrumutaseră masiv în astfel de condiţii, iar cu timpul, populaţia nu a mai putut să ramburseze creditele. rnrnProblema lipsei de lichidităţi cu care au început să se confrunte unele bănci, a degenerat în criză de lichiditate în momentul în care tot mai multe bănci au început să refuze să mai împrumute alte bănci, de teamă că nu îşi vor mai recupera banii. rnrnCriza de lichiditate s-a extins din America în Europa şi treptat pe toate marile pieţe financiare, pentru ca imediat după ceea să lovească în plin economia reală la nivel mondial. rnrnFalimente, naţionalizări salvatoare şi tot mai multe ajutoare rnrnEvoluţia acestei situaţii a început să fie punctată, iniţial treptat, de falimente şi naţionalizări. Astfel, în 17 februarie a fost naţionalizată banca britanică Northern Rock, după care, în 16 martie, banca JPMorgan Chase & Co a cumpărat banca de investiţii Bear Stearns, la un preţ foarte scăzut, cu ajutorul băncii centrale americane. Între timp, pe 11 martie, băncile centrale mondiale au făcut o nouă injecţie masivă de lichidităţi pe pieţele de credit.rnrnEfectele crizei, însă, au început să fie resimţite din ce în ce mai accentuat după prima jumătate a lui 2008. Astfel, pe 7 septembrie, cele mai mari bănci de credite ipotecare din Statele Unite, Freddie Mac şi Fannie Mae, au fost puse sub supraveghere federală.rnrnPe 15 septembrie, banca de investiţii Lehman Brothers, a patra din lume, a dat faliment, iar una dintre cele mai mari bănci americane, Bank of America, a anunţat că preia Merrill Lynch, a treia bancă mondială de investiţii. rnrnZece bănci internaţionale au creat un fond de lichidităţi de 70 miliarde dolari, ca să facă faţă necesităţilor urgente, în timp ce băncile centrale au relaxat creditarea. Măsurile nu au putut împiedica, însă, căderi semnificative pe pieţele internaţionale de capital.rnrnPe 16 septembrie, banca centrală americană – Federal Reserve (Fed) – şi guvernul american au naţionalizat cel mai mare grup de asigurări din lume, American International Group (AIG), ameninţat de faliment, şi i-au acordat un ajutor de 85 miliarde dolari, în schimbul a 79,9% din acţiunile sale, însă a doua zi pieţele internaţionale de capital au continuat să scadă, iar băncile centrale au început să ia tot mai multe măsuri ca să readucă lichiditate pe piaţa financiară. rnrnGuvernele au demarat, la rândul lor, tot mai multe acţiuni de salvare a pieţelor financiare. Astfel, pe 3 octombrie, Congresul american a adoptat un plan de 700 miliarde euro de salvare a sistemului bancar, iar a doua zi, la Paris, a avut loc un mini-summit al celor mai importante patru state europene care au încercat să găsesască noi soluţii la criza în desfăşurare.rnrnPe 8 octombrie, guvernamental britanic a adoptat un plan de salvare a sistemului bancar, iar marile bănci centrale ale lumii au luat decizii concertate de relaxare a politicii monetare. Cu toate acestea, pe 10 octombrie, marea majoritate a burselor mondiale se confruntau cu scăderi semnificative.rnrnPe 12 octombrie, reprezentanţii Eurogroupului au ajuns la un acord de acţiune, care prevedea garanţii ale împrumuturilor interbancare, recapitalizări ale băncilor, iar a doua zi Parisul, Berlinul, Madridul, Viena şi alte capitale europene şi-au prezentat planurile de salvare a sistemului bancar.rnrnMarile economii au început să intre în recesiune rnrnComisia Europeană (CE) a publicat pe 3 noiembrie primele estimări de recesiune în 2008 şi de stagnare în 2009, precum şi o creştere a numărului de şomeri până la 2 milioane în perioada 2008-2010.rnrnLa rândul său, Germania publica pe 5 noiembrie un plan menit să susţină economia, iar pe 6 noiembrie, Fondul Monetar Internaţional (FMI) anticipa că ţările dezvoltate vor intra în recesiune în 2009, prima după al Doilea Război Mondial, şi că nivelul creşterii economice mondiale nu va depăşi 2,2%.rnrnÎntre timp, şomajul a urcat în SUA în noiembrie la 6,5%, la maximul ultimilor 14 ani, iar Washingtonul a anunţat că renunţă să mai cumpere activele toxice ale băncilor, dar va investi direct în capitalul acestora. rnrnChina a anunţat, la rândul său, pe 12 noiembrie, un plan de relansare economică. Germania, Italia şi Hong Kong-ul au intrat în recesiune, iar zona euro, pentru prima dată de la înfiinţare, anunţă intrarea în recesiune, pe 14 noiembrie.rnrnJaponia a anunţat şi ea pe 17 noiembrie că a intrat în recesiune, iar două zile mai târziu, Islanda, în prag de colaps, obţine un ajutor de la FMI şi de la ţările nordice. Pe 24 noiembrie, Marea Britanie, care intrase deja în recesiune, a anunţat un plan de relansare economică, iar a doua zi a dat detalii despre planurile de susţinere a consumului şi a pieţei imobiliare. rnrnUniunea Europeană (UE) şi-a făcut în sfârşit intrarea pe scena ajutoarelor de stat la sfârşitul lui noiembrie, când a anunţat un plan de 200 miliarde euro pentru stimularea economiei, după divergenţe interminabile între marile economii europene.rnrnCa o completare a peisajului sumbru, Statele Unite au anunţat pe 1 decembrie că se aflau deja de un an în recesiune.rnrnUlterior, Banca Centrală Europeană (BCE) a luat cea mai amplă decizie de relaxare a politicii monetare de la înfiinţarea sa, coborând-o cu 0,75 puncte procentuale, la 2,50%. Atât banca centrală a Marii Britanii, cât şi cea a Suediei au scăzut, la rândul lor, semnificativ dobânzile cheie. rnrnO relaxare puternică a politicii monetare a avut loc şi în SUA, unde banca centrală americană a demarat măsuri de relaxare a politicii monetare încă din septembrie 2007, în vederea stimulării creşterii economice. În prezent, dobânda cheie a Federal Reserve este cuprinsă într-un culoar de fluctuaţie de 0-0,25%.rnrnCriza va continua să se resimtă şi în 2009 rnrnCele mai afectate segmente au fost industriile auto, de siderurgie şi transporturi aeriene, iar creşterea şomajului a luat amploare pe măsură ce tot mai multe fabrici au început să anunţe măsuri de reducere a producţiei şi de restrângere a activităţilor.rnrnOrganizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) previziona pentru 2009 o creştere economică de 0,3% şi o accentuare semnificativă a şomajului, mai ales în Europa.rnrnDrept urmare, secretarul general al OCDE previziona la finalul acestui an că se vor pierde între 8 şi 10 milioane locuri de muncă în spaţiul OCDE, format în special din state dezvoltate, şi între 20 şi 25 milioane în toată lumea, până în 2010.rn